Vreau sa plec departe...

Pur şi simplu aş vrea să plec undeva departe, departe de aici, de lumea asta rea care are ca activitate principală critica. Sunt fel şi fel de oameni ştiu, dar sunt şi mult prea multe standarde, mult prea multe motive pentru care ceilalşi socotesc drept să te critice. Dacă eşti prea slab sau ai slăbit eşti fie obsedată de siluetă, fie te alegi cu o denumire de genul „aşchie” „scândură” sau „scobitoare” iar pe de altă parte dacă eşti puţin mai plinuţă deja primeşti denumirea de „vacă” sau auzi vorbe de genul „Aia mănâncă cât o spartă” . Şi chestia e că toţi suntem răniţi când auzim vorbe despre noi, dar nu ne oprim din a comenta despre alţii; toţi ne dorim să fim originali, diferiţi şi puţinii care reuşesc să o facă sunt catalogaţi „ciudaţi” . E greu să îţi repeţi ţie să nu bagi în seamă gura lumii, când acele cuvinte pur şi simplu te rănesc. Pentru că societatea asta „perfectă” e plină de falsităţi care critică tot de la cel mai mic detaliu la cele mai evidente lucruri. E greu să nu fii rănit, e greu să fii puternic în ziua de azi... :-j