Iubesc totu' la el

Sunt multe chestii pe care le iubesc la el, „chestii” pe care pana acum nu le-am gasit la altu’ . Iubesc zambetul si poate o sa-mi ziceti voi acu’ ca toti baietii zambesc frumos da’ niciunu nu zambeste ca el ( asta pentru mine) . Iubesc cand ma priveste, modu’ ala in care ma priveste. Iubesc ca e mai capos decat un catar si se alinta mai ceva ca un pisoi. Iubesc ca ma enerveaza atat de tare uneori incat sincer imi vine sa-i trag una dar apoi ma priveste si imi trece supararea. Iubesc ca mi-e in primu’ rand prieten, ca vorbim despre orice, dar absolut orice. Iubesc ca e orgolios ( poate pe unele le enerveaza chestia asta, dar eu iubesc orgoliul lui ) si capos. Iubesc ca e gelos si face orice sa-mi dovedeasca ca de fapt nu e. Iubesc ca face cele mai stupide glume cu prietenii lui. Iubesc ca are un umor aparte. Iubesc chiar si cele mai ciudate obiceiuri. Iubesc cand scoate limba la mine sau ma trage de falci. Iubesc cand incearca el sa ma faca geloasa. Iubesc TOT la el !

Si nu, nu am vrut sa fie un text romantic, am vrut doar sa-mi explic mie de ce il iubesc pe prostutul asta mic :o3

Astăzi a fost o zi specială. Trebuia să fie.

Astăzi am fost atât de plictisită de cotidian încât am vrut să mă întorc în trecut, să-mi aduc aminte de cum era o dată. Astăzi m-am săturat să fiu eu cea de acum, şi îmi era incredibil de dor de „eu cea de demult” . Astăzi în drumul obişnuit spre şcoală m-am oprit câteva secunde în stradă şi m-am gândit. Astăzi trebuia să fie o zi specială care să iasă total din normalitate, din restul zilelor ce au trecut şi aveau să vină. Astăzi aveam să trăiesc iar în trecut. Şi l-am sunat, am zâmbit nostalgic şi i-am spus „Vin la tine?” şi el mi-a făcut jocul. Astăzi ne-am prefăcut că toate aceste luni cât am stat despărţiţi s-au şters şi suntem din nou împreună, din nou copii ăia îndrăgostiţi. Chestia e că ne-am prefăcut atât de bine de ziceai că era reală toată iubirea noastră. Dar oricum eu îl iubesc, oricum l-aş fi iubit şi dacă azi nu ar fi vrut şi el să fie al meu. Dar am iubit să stau din nou la el în pat, să-i simt respiraţia fierbinte pe gâtul meu şi buzele mişcându-se suav pe obrajii mei grăsuţi. Am iubit să văd că totul era la fel, deşi trecuse atâta timp. Cred că atunci când e iubire adevărată oricât timp ar trece, atunci când cei doi se revăd sentimentele au aceeaşi intenstiate. Am iubit să o văd pe mama lui zâmbindu-mi cu căldură şi vorbindu-mi de parcă vroia din nou să se lovească de mine prin casă, aproape în fiecare dimineaţă. Azi noi ne-am prefacut că ne iubim şi cred că ne-a ieşit atât de bine încât mă întreb şi acum : ne prefacem în continuare sau chiar avem sentimente ? Acum cred că mi-e deja dor de el. Dar oare mâine va fi la fel ? Nu ştiu. Dar azi a fost special, azi a fost ziua noastră, azi am adormit după atâta timp la el în braţe. Azi sunt fericită. Azi îl iubesc. Mâine nu ştiu... Poate...

Vreau sa plec departe...

Pur şi simplu aş vrea să plec undeva departe, departe de aici, de lumea asta rea care are ca activitate principală critica. Sunt fel şi fel de oameni ştiu, dar sunt şi mult prea multe standarde, mult prea multe motive pentru care ceilalşi socotesc drept să te critice. Dacă eşti prea slab sau ai slăbit eşti fie obsedată de siluetă, fie te alegi cu o denumire de genul „aşchie” „scândură” sau „scobitoare” iar pe de altă parte dacă eşti puţin mai plinuţă deja primeşti denumirea de „vacă” sau auzi vorbe de genul „Aia mănâncă cât o spartă” . Şi chestia e că toţi suntem răniţi când auzim vorbe despre noi, dar nu ne oprim din a comenta despre alţii; toţi ne dorim să fim originali, diferiţi şi puţinii care reuşesc să o facă sunt catalogaţi „ciudaţi” . E greu să îţi repeţi ţie să nu bagi în seamă gura lumii, când acele cuvinte pur şi simplu te rănesc. Pentru că societatea asta „perfectă” e plină de falsităţi care critică tot de la cel mai mic detaliu la cele mai evidente lucruri. E greu să nu fii rănit, e greu să fii puternic în ziua de azi... :-j

Amintiri despre o iubire...

Aş fi dorit o telecomandă care să-mi permită să derulez filmul vieţii mele. Dacă aş fi avut-o m-aş fi întors la momentele în care eu şi cu tine, noi, eram fericiţi şi ne iubeam. Aş fi derulat pâna acolo şi aş fi pus „pauză” să fim o viaţă împreună. Ştii... când eram împreună cu tine eram atât de fericită că uneori inima mi se oprea în loc iar eu uitam chiar şi să respir. Te-am iubit. Te-am iubit pentru că tu m-ai făcut fericită, pentru că şi tu m-ai iubit indiferent de cât de orgolioasă, rea sau încăpăţânată am fost. Te-am iubit pentru că mereu m-ai înţeles atunci când pe canapeaua din dormitorul tău mă ghemuiam şi spuneam cu lacrimi în ochi „Nu am nimic. Lasă-mă!” . Te-am iubit pentru că ai fost primul şi singurul care m-a văzut frumoasă fără urmă de machiaj şi cu părul ciufulit. Te-am iubit pentru dimineţile în care veneam la tine să bem cafeaua şi tu deschideai uşa cu ochii mici de somn şi apoi mă trăgeai lângă tine în pat şi îmi spuneai „Hai să mai stăm 5 minute” . Te-am iubit pentru că oricât de obosit ai fost ai vorbit cu mine de fiecare dată înainte de culcare. Te-am iubit fiindcă erai la fel de protector cu mine ca un tată şi mă iubeai ca o mamă, pentru sfaturile pe care mi le dădeai ca un frate mai mare şi pentru că mă înţelegeai mai bine decât cea mai bună prietenă. Te-am iubit pentru că înainte de a fi iubiţi noi eram prieteni şi confidenţi. Te-am iubit fiindcă mă făceai să zbor pe aripile plăcerii ca cel mai priceput amant, mă certai ca un soţ gelos şi mă iertai de fiecare dată ca un prieten devotat. Te-am iubit pentru că ai fost tot pentru mine. Te-am iubit fiindcă nu ai renunţat la noi şi nu m-ai lăsat nici pe mine să o fac. Şi nu te urăsc pe tine, urăsc viaţa asta care e aşa o târfă,care ne-a făcut să ne pierdem iubirea, care a lăsat mereu loc neîncrederii. Dacă ar fi să urăsc pe cineva, m-aş urâ mai degrabă pe mine că am vrut mereu să văd cât poţi tu să suporţi, de câte ori poţi să ierţi. Ştiu, iubitule, am greşit prea mult, ai dreptul să mă urăşti. Oricum ştiu că n-o faci, oricum ştiu că mă iubeşti. Dar cred că mai degrabă vom rămâne la statutul de „proşti care se iubesc şi nu sunt împreună” din propriile noastre greşeli, din propria noastră prostie. Te-am iubit şi te iubesc, ştiu că şi tu o faci. Voi aştepta o viaţă ziua-n care destinul mă va readuce la tine în braţe, ziua-n care inima mea se va opri de atâta fericire, iar eu voi uita să respir de atâta entuziasm...

Despre cuvintele "Te iubesc" în ziua de azi...

Mă uit în jurul meu şi văd foarte multe persoane îndrăgostite care "iubesc" dar care nu prea ştiu cu ce se "mănâncă" dragostea asta. Pe facebook, pe mess, toţi ne înghesuim şă punem fel şi fel de poze sau de statusuri prin care să se înţeleagă cât de mult "ne iubim" noi şi, inevitabil, în dorinţa asta de a fi invidiaţi de ceilalţi ( cred că toată povestea vine din capul nostru de fapt şi ne lăudam cu relaţia pe care o aveam ca şi cum ne-am lăuda cu un accesoriu nou ) ajungem să spunem chiar şi persoanei de lângă noi un "Te iubesc" pe care deşi nu-l simţim, ne impunem să o facem. Şi vine şi răspunsul celui de lângă noi, tot un "Te iubesc" spus fără să se gândească mult şi apoi entuziasmul nostru prefăcut că "iubim şi suntem iubiţi" . Suntem fericiţi câteva zile ca mai apoi, la prima dispută să dăm cu piciorul relaţiei şi toată lumea să întrebe cu o falsă îngrijorare "Dar de ce v-aţi despărţit că doar vă iubeaţi atât de mult..?" şi noi zâmbim în sinea noastră şi ne gândim că gata, am uitat de iubire, fără să ne punem de fapt adeevărata problemă şi anume că au fost vorbe, nu sentimente. Dar azi a spune "Te iubesc" e un fel de "Îmi place de tine" . Azi spui "Te iubesc" după două zile de relaţie că doar oricum o să iubeşti mai târziu şi o să spui fără să iei în calcul prima dispută şi despărţirea imediată că doar "ce dacă îl iubeam, nu stau eu să-i suport orice" . "Te iubesc" este azi o replică falsă spusă din entuziasm, din dorinţa de a fi pă trend sau din inconştineţă. Problema adevărată nu e însă asta, ci aceea că mai sunt şi oameni care fac prostia să creadă acel "te iubesc" şi care nu o să socotească normal ca tu azi să le spui "Te iubesc" şi mâine să o spui altcuiva.

"TE IUBESC" - CUVÂNT CARE ŞI-A PIERDUT VALOAREA ŞI E SPUS ÎN ZILELE NOASTRE MAI DES DECÂT "CE FACI?" ... :(

Aşa ca de început...

O să renunţ la descrieri kilometrice şi o să spun simplu, în câteva cuvinte cam tot ce ar trebui voi să ştiţi despre mine :

    Numele meu este Dewtza, am 17 ani şi mă autocaracterizez drept "o fată greu de mulţumit" . Blogul acesta este despre mine, este locul unde o să dau frâu liber sentimentelor şi unde o să postez tot ceea ce simt şi ce gândesc "fară perdea" .

Mai multe veţi afla cu siguranţă dacă o să aveţi plăcerea să urmăriţi ceea ce o să postez eu în acest jurnal virtual.